Etapa a III-a - incidența art. 13 - competența bazată pe prezența copilului
Se analizează după parcurgerea Etapei I și Etapei a II-a.
În cazul în care art. 9,10, 12 nu sunt aplicabile și circumstanțele de fapt ale cauzei sunt de așa natură încât instanța nu poate stabili reședința obișnuită a copilului potrivit art. 8 alin. (1) prin aplicarea criteriilor stabilite de CJUE în cauza A, C-523/07, atunci art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 permite instanței să decidă cu privire la chestiuni în materia răspunderii părintești după criteriul prezenței copilului.
Prin urmare, dacă:
- nu este vorba despre modificarea dreptului la vizită în condițiile art. 9; și
- nu este aplicabil art. 10 referitor la răpirea internațională de copii; și
- nu sunt întrunite condițiile de la art. 12 alin. (1) sau (3); și
- nu poate fi stabilită reședința obișnuită a copilului, în sensul art. 8 alin. (1) (de exemplu atunci când copilul este deplasat frecvent, în mod legal, între România și alt stat membru, astfel încât condiția de stabilitate și creare de legături cu un stat membru nu poate fi realizată)
- copilul se află pe teritoriul României,
atunci instanța română este competentă internațional în temeiul art. 13 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003.
„Exerciții practice în implementarea instrumentelor de cooperare în materie civilă și comercială” (JUST/2013/JCUV/AG/4634) – Proiect co-finanţat de către Comisia Europeană, Programul Specific în domeniul Justiției Civile