Diferențe

Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.

Link către această vizualizare comparativă

--- protectie_la_transfer_unitate [19.08.2014 16:44] – beatrice
+++ protectie_la_transfer_unitate [18.10.2019 09:33] (curent) – editare externă 127.0.0.1
@@ Linia 86: / Linia 86: @@
 Întotdeauna trebuie să aibă loc transferul unei entităţi economice (cauzele conexe C-127/96, C-229/96 şi C-74/97; C-173/96 şi C-247/96; C-234/98 )   care îşi păstrează identitatea (C- 24/85, C-392/92, C-175/99)  acesta fiind considerat  criteriul decisiv.
+== Noţiunea de „entitate economică” ==
+//Directiva// – art.1 al.1 lit.b): ansamblu organizat de mijloace, care îşi menţine identitatea şi care are obiectivul de a desfăşura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.
+//Jurisprudenţa CJUE//:
+  * o grupare organizată de persoane şi bunuri ce permit desfăşurarea unei activităţi economice ce urmăreşte un anumit scop (cauzele conexe C-173/96 şi C-247/96)
+  * ansamblu organizat de persoane şi elemente care permit exercitarea unei activităţi economice care urmăreşte un obiectiv propriu (C-234/98)
+  * întrucât în anumite sectoare ce presupun munca intensă, un grup de salariaţi, angajaţi într-o activitate comună, pe baze permanente, poate constitui o entitate economică, trebuie să fie recunoscut faptul că o astfel de entitate este capabilă să îşi menţină identitatea după ce a fost transferată, atunci când cesionarul nu doar că desfăşoară activitatea respectivă dar, în plus, preia o parte importantă, din punct de vedere al numărului şi calificării, a salariaţilor desemnaţi în mod special de fostul angajator pentru desfăşurarea acei activităţi; într-o astfel de situaţi, noul angajator preia un corp de resurse economice (forţa de muncă n.a.) ce îi permit să continue activităţile respective sau anumite activităţi ale cedentului în mod regulat (C-13/1995)
-	Noţiunea de “entitate economică”
+//Dezvoltarea noţiunii în jurisprudenţa CJUE//:
-	Directiva – art.1 al.1 lit.b) : ansamblu organizat de mijloace, care îşi menţine identitatea şi care are obiectivul de a desfăşura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.
+  * simpla împrejurare că activitatea desfăşurată este aceeaşi sau similară nu este suficientă (C-127/96, C-229/96 ŞI C-74/97; C-173/96 ET C-247/96)
+  * simpla pierdere a unui contract de prestări servicii faţă de un competitor nu poate indica în sine  că a avut loc un transfer în sensul directivei; în aceste circumstanţe, întreprinderea care obţinuse contractul anterior, prin pierderea clienţilor, nu încetează să existe în totalitate şi nu se poate considera că întreprinderea sau o parte a întreprinderii a fost transferată în totalitate persoanei care a obţinut noul contract. (C-13/1995)
+  * trebuie ca elementele vizate de transfer să fie suficiente, ca atare, pentru a permite continuarea prestaţiilor caracteristice activităţii economice în cauză fără a recurge la alţi factori de producţie importanţi sau la alte părţi ale întreprinderii (C 458/05)
+  * directiva poate să nu fie aplicabilă într-un caz particular analizat dacă nu există un transfer semnificativ de bunuri materiale între cele două întreprinderi (C-172/99 – referitor la servicii publice)
+  * transferul trebuie să se refere la o entitate economică stabilă a cărei activitate nu este limitată la desfăşurarea unei anumite lucrări ceea ce presupune transferul unei mase de bunuri ce permit desfăşurarea unei anume activităţi a cedentului într-o manieră stabilă (C-48/94, C-340/2001)
-	Jurisprudenţa CJUE :
+== Problema transferului de proprietate ==
--	o grupare organizată de persoane şi bunuri ce permit desfăşurarea unei activităţi economice ce urmăreşte un anumit scop (cauzele conexe C-173/96 şi C-247/96)
+  * un transfer de întreprindere, afacere sau părţi ale acestora nu are loc numai pentru că bunurile sale sunt înstrăinate (C- 24/85);
--	ansamblu organizat de persoane şi elemente care permit exercitarea unei activităţi economice care urmăreşte un obiectiv propriu (C-234/98)
+  * Directiva este aplicabilă atunci când, urmare a unui transfer legal sau a unei fuziuni există o modificare a persoanei juridice sau fizice care desfăşoară activitatea şi căreia, în virtutea acestui fapt, îi revin obligaţiile angajatorului faţă de angajaţii întreprinderii, indiferent dacă proprietatea asupra întreprinderii este transferată; angajaţii unei întreprinderi al cărei angajator se schimbă fără vreo schimbare privind proprietatea sunt într-o situaţie comparabilă cu aceea a angajaţilor unei întreprinderi care este vândută şi necesită o protecţie echivalentă (C-287/86);
--	întrucât în anumite sectoare ce presupun munca intensă, un grup de salariaţi, angajaţi într-o activitate comună, pe baze permanente, poate constitui o entitate economică, trebuie să fie recunoscut faptul că o astfel de entitate este capabilă să îşi menţină identitatea după ce a fost transferată, atunci când cesionarul nu doar că desfăşoară activitatea respectivă dar, în plus, preia o parte importantă, din punct de vedere al numărului şi calificării, a salariaţilor desemnaţi în mod special de fostul angajator pentru desfăşurarea acei activităţi; într-o astfel de situaţi, noul angajator preia un corp de resurse economice (forţa de muncă n.a.) ce îi permit să continue activităţile respective sau anumite activităţi ale cedentului în mod regulat (C-13/1995)
+  * deşi în jurisprudenţa Curţii transferul unor bunuri a fost inclus între diferiţii factori care trebuie luaţi în considerare pentru a decide dacă este vorba de un transfer de întreprindere, aceasta nu susţine concluzia că absenţa acestui factor exclude existenţa unui transfer de vreme ce  cu privire la acest  factor Curtea a stabilit deja că nu este decisiv în sine (C-392/92);
+  * transferul unor bunuri corporale poate să nu fie concludentă pentru a stabili dacă entitatea în cauză îşi păstrează identitatea economică (C-171/94,  C-172/94);
+  * deşi transferul de bunuri este unul dintre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanţa naţională pentru a decide dacă a avut loc transferul unei întreprinderi, absenţa unor astfel de bunuri nu exclude în mod necesar existenţa unui transfer dacă în mod particular, o entitate economică are posibilitatea, în anumite sectoare, să funcţioneze fără bunuri corporale sau incorporale semnificative (C-13/1995);
+  * nu este obligatoriu ca între cedent şi cesionar să opereze un transfer al proprietăţii asupra unor bunuri corporale putând fi vorba despre preluarea unor astfel de bunuri care nu aparţin cedentului ci sunt furnizate de autoritatea contractantă şi care sunt folosite doar în scopul desfăşurării activităţii contractate (C-340/01, C-232/04 şi C-233/04).
-	Dezvoltarea noţiunii în jurisprudenţa CJUE :
+==== Problemă practică: protecția angajaților ====
--	simpla împrejurare că activitatea desfăşurată este aceeaşi sau similară nu este suficientă (C-127/96, C-229/96 ŞI C-74/97; C-173/96 ET C-247/96)
+art.3 şi 4 din Directiva 2001/23/CE, art.173 şi 174 din Codul Muncii, art.5, 7, 8 şi 9 din Legea nr. 67/2006
--	simpla pierdere a unui contract de prestări servicii faţă de un competitor nu poate indica în sine  că a avut loc un transfer în sensul directivei; în aceste circumstanţe, întreprinderea care obţinuse contractul anterior, prin pierderea clienţilor, nu încetează să existe în totalitate şi nu se poate considera că întreprinderea sau o parte a întreprinderii a fost transferată în totalitate persoanei care a obţinut noul contract. (C-13/1995)
--	trebuie ca elementele vizate de transfer să fie suficiente, ca atare, pentru a permite continuarea prestaţiilor caracteristice activităţii economice în cauză fără a recurge la alţi factori de producţie importanţi sau la alte părţi ale întreprinderii (C 458/05)
--	directiva poate să nu fie aplicabilă într-un caz particular analizat dacă nu există un transfer semnificativ de bunuri materiale între cele două întreprinderi (C-172/99 – referitor la servicii publice)
--	transferul trebuie să se refere la o entitate economică stabilă a cărei activitate nu este limitată la desfăşurarea unei anumite lucrări ceea ce presupune transferul unei mase de bunuri ce permit desfăşurarea unei anume activităţi a cedentului într-o manieră stabilă (C-48/94, C-340/2001)
-	Problema transferului de proprietate
+=== Condiţia premisă ===
--	un transfer de întreprindere, afacere sau părţi ale acestora nu are loc numai pentru că bunurile sale sunt înstrăinate (C- 24/85);
--	Directiva este aplicabilă atunci când, urmare a unui transfer legal sau a unei fuziuni există o modificare a persoanei juridice sau fizice care desfăşoară activitatea şi căreia, în virtutea acestui fapt, îi revin obligaţiile angajatorului faţă de angajaţii întreprinderii, indiferent dacă proprietatea asupra întreprinderii este transferată; angajaţii unei întreprinderi al cărei angajator se schimbă fără vreo schimbare privind proprietatea sunt într-o situaţie comparabilă cu aceea a angajaţilor unei întreprinderi care este vândută şi necesită o protecţie echivalentă (C-287/86);
--	deşi în jurisprudenţa Curţii transferul unor bunuri a fost inclus între diferiţii factori care trebuie luaţi în considerare pentru a decide dacă este vorba de un transfer de întreprindere, aceasta nu susţine concluzia că absenţa acestui factor exclude existenţa unui transfer de vreme ce  cu privire la acest  factor Curtea a stabilit deja că nu este decisiv în sine (C-392/92);
--	transferul unor bunuri corporale poate să nu fie concludentă pentru a stabili dacă entitatea în cauză îşi păstrează identitatea economică (C-171/94,  C-172/94);
--	Deşi transferul de bunuri este unul dintre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanţa naţională pentru a decide dacă a avut loc transferul unei întreprinderi, absenţa unor astfel de bunuri nu exclude în mod necesar existenţa unui transfer dacă în mod particular, o entitate economică are posibilitatea, în anumite sectoare, să funcţioneze fără bunuri corporale sau incorporale semnificative (C-13/1995);
--	nu este obligatoriu ca între cedent şi cesionar să opereze un transfer al proprietăţii asupra unor bunuri corporale putând fi vorba despre preluarea unor astfel de bunuri care nu aparţin cedentului ci sunt furnizate de autoritatea contractantă şi care sunt folosite doar în scopul desfăşurării activităţii contractate (C-340/01, C-232/04 şi C-233/04).
-PROTECŢIA ANGAJAŢILOR
-____________________________________________________________
-- art.3 şi 4 din Directiva 2001/23/CE
-- art.173 şi 174 din Codul Muncii
-- art.5, 7, 8 şi 9 din Legea nr. 67/2006
-____________________________________________________________
-	Condiţia premisă
 Directiva nu se aplică persoanelor care nu sunt protejate în calitate de angajaţi potrivit legislaţiei  naţionale a muncii, indiferent de natura sarcinilor îndeplinite de acea persoană. (C-343/98)
-	Limitele protecţiei împotriva concedierii
+=== Limitele protecţiei împotriva concedierii ===
-	Directiva prevede că transferul întreprinderii nu poate ea însăşi să constituie motive pentru concediere; acele prevederi nu pot împiedica însă concedierea ce poate avea loc pentru  motive economice, tehnice sau pentru motive ce determină modificări în structura forţei de muncă (C-287/86, C-171/94 & C-172/94, C-313/07)
-	protecţia garantată de Directivă nu generează o obligaţie a angajatului de a continua raporturile de muncă cu cesionarul atunci când persoana în cauză decide prin propria sa voinţă să nu continue raporturile de muncă cu noul angajator după transfer; ca urmare, rezultă că, în cazul în care angajatul decide prin propria voinţă să nu continue raporturile de muncă cu cesionarul, statele membre trebuie să stabilească care va fi soarta contractului de muncă; statele membre pot să stabilească faptul că într-un astfel de caz trebuie să se considere că a încetat contractul de muncă fie prin voinţa angajatului fie a angajatorului sau să prevadă că într-un astfel de caz contractul continuă cu cedentul. (C-105/84, C-132/91, C-139/91, C-171/94 & C-172/94)
-	Limitele protecţiei privind menţinerea drepturilor stabilite prin contracte colective de muncă
-	Directiva 2001/23 urmăreşte să asigure doar menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul unei schimbări a angajatorului, permiţându-le să continue să lucreze pentru noul angajator în aceleaşi condiţii ca acelea convenite cu cedentul (C-396/07)
+  * Directiva prevede că transferul întreprinderii nu poate ea însăşi să constituie motive pentru concediere; acele prevederi nu pot împiedica însă concedierea ce poate avea loc pentru  motive economice, tehnice sau pentru motive ce determină modificări în structura forţei de muncă (C-287/86, C-171/94 & C-172/94, C-313/07)
-	art.3 al.1 al Directivei 77/187/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în cazul în care contractul individual de muncă trimite la un contract colectiv de muncă aplicabil cedentului, cesionarul, căruia nu îi este aplicabilă acea convenţie colectivă, să nu fie ţinut de prevederile contractelor colective posteriore celui în vigoare la momentul transferului. (C-499/04)
+  * protecţia garantată de Directivă nu generează o obligaţie a angajatului de a continua raporturile de muncă cu cesionarul atunci când persoana în cauză decide prin propria sa voinţă să nu continue raporturile de muncă cu noul angajator după transfer; ca urmare, rezultă că, în cazul în care angajatul decide prin propria voinţă să nu continue raporturile de muncă cu cesionarul, statele membre trebuie să stabilească care va fi soarta contractului de muncă; statele membre pot să stabilească faptul că într-un astfel de caz trebuie să se considere că a încetat contractul de muncă fie prin voinţa angajatului fie a angajatorului sau să prevadă că într-un astfel de caz contractul continuă cu cedentul. (C-105/84, C-132/91, C-139/91, C-171/94 & C-172/94)
-	dacă părţile contractului colectiv de muncă ante au convenit să nu garanteze anumite condiţii de muncă după o dată determinată, articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2001/23 nu poate impune cesionarului obligaţia de a garanta menţinerea condiţiilor de muncă convenite cu cedentul după data expirării convenţiei colective, chiar dacă această dată coincide cu momentul transferului întreprinderii (C-396/07).
-	Articolul 3(2) din Directiva 77/187 nu obligă cesionarul să continue respectarea condiţiilor stabilite într-un contract colectiv în ceea ce priveşte salariaţii care nu erau angajaţi la momentul transferului ci numai în ceea ce priveşte salariaţii al căror contract de muncă producea efecte la data transferului (C-287/86).
-	Directiva 77/187/CEE nu se opune în principiu  ca, în cazul transferului unei persoane juridice de drept privat către Stat, acesta, în calitate de nou angajator, să procedeze la o reducere a cuantumului remuneraţiei angajaţilor implicaţi, în scopul conformării regulilor naţionale în vigoare privind angajaţii din sectorul public; totuşi, autorităţile competente chemate să interpreteze şi să aplice acele reguli trebuie să o facă pe cât posibil în lumina finalităţii Directivei, ţinând cont în special de vechimea angajatului, în măsura în care regulile naţionale ce reglementează situaţia angajaţilor statului ţine cont de vechimea salariatului pentru calculul remuneraţiei (C-425/02)
-	Consecinţele modificării condiţiilor de muncă
+=== Limitele protecţiei privind menţinerea drepturilor stabilite prin contracte colective de muncă ===
-	În situaţia în care transferul presupune o modificare substanţială a condiţiilor de muncă, încetarea contractului individual de muncă din acest motiv trebuie privită ca fiind determinată de voinţa angajatorului şi  imputabilă acestuia; o modificare a nivelului salarizării constituie o modificare substanţială a condiţiilor de muncă (C-171/94 & C-172/94, C-425/02).
+  * Directiva 2001/23 urmăreşte să asigure doar menţinerea drepturilor lucrătorilor în cazul unei schimbări a angajatorului, permiţându-le să continue să lucreze pentru noul angajator în aceleaşi condiţii ca acelea convenite cu cedentul (C-396/07)
+  * art.3 al.1 al Directivei 77/187/CEE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în cazul în care contractul individual de muncă trimite la un contract colectiv de muncă aplicabil cedentului, cesionarul, căruia nu îi este aplicabilă acea convenţie colectivă, să nu fie ţinut de prevederile contractelor colective posteriore celui în vigoare la momentul transferului. (C-499/04)
+  * dacă părţile contractului colectiv de muncă ante au convenit să nu garanteze anumite condiţii de muncă după o dată determinată, articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2001/23 nu poate impune cesionarului obligaţia de a garanta menţinerea condiţiilor de muncă convenite cu cedentul după data expirării convenţiei colective, chiar dacă această dată coincide cu momentul transferului întreprinderii (C-396/07).
+  * Articolul 3(2) din Directiva 77/187 nu obligă cesionarul să continue respectarea condiţiilor stabilite într-un contract colectiv în ceea ce priveşte salariaţii care nu erau angajaţi la momentul transferului ci numai în ceea ce priveşte salariaţii al căror contract de muncă producea efecte la data transferului (C-287/86)
+  * Directiva 77/187/CEE nu se opune în principiu  ca, în cazul transferului unei persoane juridice de drept privat către Stat, acesta, în calitate de nou angajator, să procedeze la o reducere a cuantumului remuneraţiei angajaţilor implicaţi, în scopul conformării regulilor naţionale în vigoare privind angajaţii din sectorul public; totuşi, autorităţile competente chemate să interpreteze şi să aplice acele reguli trebuie să o facă pe cât posibil în lumina finalităţii Directivei, ţinând cont în special de vechimea angajatului, în măsura în care regulile naţionale ce reglementează situaţia angajaţilor statului ţine cont de vechimea salariatului pentru calculul remuneraţiei (C-425/02)
+=== Consecinţele modificării condiţiilor de muncă ===
+În situaţia în care transferul presupune o modificare substanţială a condiţiilor de muncă, încetarea contractului individual de muncă din acest motiv trebuie privită ca fiind determinată de voinţa angajatorului şi  imputabilă acestuia; o modificare a nivelului salarizării constituie o modificare substanţială a condiţiilor de muncă (C-171/94 & C-172/94, C-425/02).
-JURISPRUDENŢĂ NAŢIONALĂ
+==== Jurisprudență națională ====
-Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu   minori şi de familie, Decizia civilă nr. 944/R-CM/15.05.2009 (publicată JURINDEX)
+Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu   minori şi de familie, [[http://www.jurisprudenta.org/Idoc.ashx?i=46&y=2009&d=4600000000141120|Decizia civilă nr. 944/R-CM/15.05.2009]] (publicată JURINDEX)