EuRoQuod

Potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009, debitorul obligației de întreținere nu poate solicita reducerea sau sistarea pensiei de întreţinere sau modificarea în alt mod (de exemplu sub aspectul modalității de executare) a hotărârii anterior pronunțate în alt stat decât cel în care s-a pronunțat deja o hotărâre, câtă vreme creditorul își păstrează reședința obișnuită în statul în care a fost pronunțată hotărârea.

Excepțiile expres prevăzute sunt următoarele:

• când părțile au încheiat o convenție atributivă de competență potrivit art. 4 în favoarea instanțelor judecătorești din celălalt stat membru;
• dacă creditorul acceptă competența celuilalt stat, potrivit art. 5;

  Convenția de la Haga din 2007 se aplică în materie între statele UE (fără Danemarca și teritoriile statelor membre UE cărora nu le este aplicabil TFUE) și state terțe semnatare.

• atunci când autoritatea competentă din statul contractant de origine la Convenția de la Haga din 2007 nu poate sau refuză să își exercite competența pentru a modifica respectiva hotărâre;
• atunci când hotărârea pronunțată în statul de origine contractant la Convenția de la Haga din 2007 nu poate fi recunoscută sau executarea nu poate fi încuviințată în statul membru în care se intenționează introducerea unei acțiuni în instanță pentru obținerea unei noi hotărâri sau a unei modificări a hotărârii în cauză.

2. Pașii de urmat pentru aplicarea limitării procedurale

Prin urmare, dacă acțiunea privind reducerea sau sistarea pensiei de întreţinere sau modificarea în alt mod (de exemplu sub aspectul modalității de executare) a unei hotărâri anterior pronunțate în materie este introdusă de debitorul obligației împotriva creditorului, instanța va verifica:

• dacă hotărârea anterioară a fost pronunțată de instanțele române și:
  • dacă creditorul și-a păstrat reședința obișnuită în România:
    • dacă părțile au convenție încheiată conform art. 4 în favoarea altui stat, atunci instanța se va declara necompetentă în temeiul art. 4 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
    • dacă părțile nu au convenție încheiată conform art. 4 în favoarea altui stat, atunci se aplică limitarea procedurală și instanța română se declară competentă în temeiul art. 8;
  • dacă creditorul nu mai are reședința obișnuită în România, nu se aplică limitarea procedurală prevăzută de art. 8, instanța va proceda la verificarea competenței în mod obișnuit, potrivit dispozițiilor Regulamentului.

• cu excepțiile prevăzute la art. 8, dacă hotărârea anterioară nu a fost pronunțată de instanțele române, ci de instanțele din alt stat membru UE sau parte la Convenția de la Haga 2007:
  • dacă creditorul și-a păstrat reședința în statul care a pronunțat hotărârea, se aplică limitarea procedurală prevăzută de art. 8 și instanța se va declara necompetentă;
  • dacă creditorul are reședința în alt stat membru sau parte la Convenția Haga 2007 decât cel care a pronunțat hotărârea, nu se aplică limitarea procedurală prevăzută de art. 8 și instanța va proceda la verificarea competenței în mod obișnuit, potrivit dispozițiilor Regulamentului;
  • dacă creditorul are în prezent reședința în România, nu se aplică limitarea procedurală prevăzută de art. 8 și instanța va proceda la verificarea competenței în mod obișnuit, potrivit dispozițiilor Regulamentului.