Diferențe

Aici sunt prezentate diferențele dintre versiunile selectate și versiunea curentă a paginii.

Link către această vizualizare comparativă

--- retentie [17.08.2014 09:41] – 77.36.98.63
+++ retentie [18.10.2019 09:33] (curent) – editare externă 127.0.0.1
@@ Linia 4: / Linia 4: @@
 Acum trei luni, Legea 82/2012 privind reținerea datelor de trafic a rămas fără mamă - Directiva 2006/24 a fost declarată invalidă de către CJUE prin [[http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=150642&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=53860|hotărârea preliminară pronunțată în cauza Digital Rights]]. Care ar fi consecințele?\\
-Problema poate fi enunțată relativ simplu - dacă Legea 82/2012 nu mai poate fi aplicată, drept consecință a invalidării Directivei pe care o transpunea, atunci furnizorii de servicii de comunicații electronice nu mai pot fi obligați să mențină bazele de date cu datele de trafic, localizare și identificare ale abonaților pentru scopul de a le transmite la solicitare, cu autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți, organelor de urmărire penală. În consecință, judecătorul de drepturi și libertăți nu ar mai avea temei pentru a autoriza obținerea acestor date (metodă specială de supraveghere sau cercetare prevăzută la art. 138 lit. j) NCPP), deoarece Codul se referă la date „reținute în temeiul legii speciale privind reținerea datelor […]”. Cât timp lumea reflectează asupra consecințelor invalidității Directivei și aplică legea în continuare, o instanță a decis să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 82/2012 faţă de prevederile art. 26 din Constituţia României, care protejează viața intimă, familială și privată. Astăzi Curtea a declarat Legea nr. 82/2012 neconstituțională.
+Problema poate fi enunțată relativ simplu - dacă Legea 82/2012 nu mai poate fi aplicată, drept consecință a invalidării Directivei pe care o transpunea, atunci furnizorii de servicii de comunicații electronice nu mai pot fi obligați să mențină bazele de date cu datele de trafic, localizare și identificare ale abonaților pentru scopul de a le transmite la solicitare, cu autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți, organelor de urmărire penală. În consecință, judecătorul de drepturi și libertăți nu ar mai avea temei pentru a autoriza obținerea acestor date (metodă specială de supraveghere sau cercetare prevăzută la art. 138 lit. j) NCPP), deoarece Codul se referă la date „reținute în temeiul legii speciale privind reținerea datelor […]”. Cât timp lumea reflectează asupra consecințelor invalidității Directivei și aplică legea în continuare, o instanță a decis să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 82/2012 faţă de prevederile art. 26 din Constituţia României, care protejează viața intimă, familială și privată. Astăzi Curtea [[http://www.ccr.ro/comunicate/COMUNICAT-DE-PRES-346|a declarat Legea nr. 82/2012 neconstituțională]].
 Excepția de neconstituționalitate a reprezentat doar una dintre alegerile posibile, având în vedere că este vorba despre soarta unei legi care are (a avut) la origine o directivă UE, deci situația comportă două dimensiuni – conformitatea cu dispozițiile Constituției României, ca orice lege, dar și conformitatea legii cu directiva pe care o transpune, cu restul normelor UE aplicabile în domeniul respectiv (dacă face parte dintr-un câmp mai larg în care UE a legiferat) și, bineînțeles, cu normele primare UE, respectiv.\\