Pagină elaborată de jud. Andreia Constanda și jud. Ileana Dănăilă

• Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională
• Directiva 91/250/CEE privind protecția juridică a programelor pentru calculator, versiune consolidată după modificarea operată de Directiva 93/98/CE, text de dinainte de abrogarea ca urmare a adoptării noii Directive 2009/24 privind protecția juridică a programelor pentru calculator
• Directiva 92/100/CEE privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale
• Directiva 93/83/CEE privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile radiodifuziunii prin satelit și retransmisiei prin cablu
• Directiva 93/98/CEE privind armonizarea duratei de protecție a dreptului de autor și a unor drepturi conexe
• Directiva 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date
• Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (în forma revizuită prin Actul de la Paris din 24 iulie 1971)
  

„Deși Uniunea nu este parte contractantă la această convenție, este totuși obligată, în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Tratatul OMPI privind drepturile de autor, la care este parte și pe care Directiva 2001/29 urmărește să îl pună în aplicare, să se conformeze articolelor 1-21 din Convenție” (C-403/08 și C-429/08, Football Association Premier League și alții)

• Tratatul OMPI (Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale) privind drepturile de autor, adoptat la 20 decembrie 1996 și aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din 16 martie 2000

Directiva 2001/29 și în special articolul 3 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretate în sensul că au în vedere doar comunicarea către un public care nu este prezent în locul de proveniență a comunicării, cu excluderea oricărei comunicări a unei opere realizate direct, făcută într-un loc deschis publicului, prin orice modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei. (C-283/10, Circul Globus București)
În aplicarea hotărârii CJUE pronunțate în cauza C-283/10, Circul Globus, prin decizia nr. 5043/29.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, pronunțată în cauza în care a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene pe calea trimiterii preliminare comunicarea publică în scop lucrativ a operelor muzicale în cadrul spectacolelor de circ și cabaret nu este reglementată de Directiva 2001/29, astfel încât nu se poate pune problema transpunerii greșite și aplicării directe a dispozițiilor comunitare, cu înlăturarea prevederilor din dreptul intern (art. 123^1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe), în sensul eliminării actelor de comunicare directă a operelor muzicale din sfera gestiunii colective obligatorii.

• Distribuirea de opere muzicale prin aparate TV instalate în camerele unui hotel, indiferent de tehnica de transmitere a semnalului și fără a avea relevanță caracterul privat al camerelor: C-306/05, Rafael Hoteles Prin simpla instalare de televizoare în camerele de hotel și prin simpla racordare a acestora la antena centrală a hotelului respectiv, hotelierul efectuează un act de comunicare publică în sensul directivei: C-136/09, OSDD
• Transmisia operelor radiodifuzate, prin intermediul unui ecran de televizor și al unor difuzoare, către clienții prezenți într un bar: cauzele conexate C-403/08 și C-429/08, Football Association Premier League și alții
• Retransmisia operelor incluse într-un program televizat difuzat pe cale terestră efectuată de alt organism decât organismul de radiodifuziune sau de televiziune inițial, printr-un flux continuu prin internet pus la dispoziția abonaților organismului menționat, care pot recepționa această retransmisie prin conectare la serverul său, chiar dacă acești abonați se află în zona de recepție a programului televizat difuzat pe cale terestră menționat și pot recepționa în mod legal acest program printr-un receptor de televiziune: C-607/11, ITV/TVC

• Noțiunea „comunicare publică” prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 92/100 trebuie interpretată în sensul că nu acoperă situația difuzării gratuite de fonograme într-un cabinet stomatologic în cadrul exercitării unei profesii liberale, în avantajul clientelei, care beneficiază de aceasta independent de voința sa: C-135/10, SCF/Marco del Corso
• Difuzarea unei interfețe grafice cu utilizatorul în cadrul programelor de televiziune: C-393/09, BSA

Conform Directivei 2001/29/CE, în principiu, statele membre acordă autorilor dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte, a operelor lor.
Totuși, statele membre pot să prevadă o excepție de la dreptul exclusiv de reproducere al autorului asupra operei sale pentru reproduceri pe orice suport realizate de o persoană fizică pentru uz personal și în scopuri care nu sunt direct sau indirect comerciale („excepția privind copia privată”).
Statele membre, în cazul în care decid instituirea unei excepții privind copia privată în dreptul intern, sunt obligate, în special, să prevadă, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29, plata unei „compensații echitabile” în favoarea titularilor de drepturi.

Ca regulă, debitorul obligației de plată a compensației echitabile cuvenite autorului este utilizatorul final sau comerciantul care pune la dispoziția acestui utilizator final echipamente, aparate sau suporturi de reproducere în cazul în care aceste persoane au posibilitatea de a repercuta cuantumul redevenței menționate asupra prețului de punere la dispoziție achitat de utilizatorul final.
Revine instanței naționale, în cazul în care nu este posibilă asigurarea perceperii compensației echitabile de la cumpărători, obligația de a interpreta dreptul intern astfel încât să permită perceperea acestei compensații de la un debitor care acționează în calitate de comerciant: C-462/09, Stichting de Thuiskopie

În aplicarea jurisprudenței CJUE și în exercitarea obligației ce revine instanței naționale de a interpreta dreptul intern prin prisma constatărilor și aprecierilor instanței europene, art. 107 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 trebuie interpretat în sensul că persoana juridică autorizată să desfășoare activitatea de introducere în România a suporturilor pentru care se datorează remunerația este debitor al obligației de plată a remunerației compensatorii pentru copia privată cuvenite autorilor de opere susceptibile de redare pe suporturile comercializate: decizia nr. 8695/12.12.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă.
Compensația echitabilă poate fi achitată și de către persoanele care dispun de un aparat care contribuie în mod neautonom la procesul unic de reproducere a operei sau a altui obiect protejat pe un anumit suport (pentru reproduceri efectuate cu ajutorul unei imprimate sau al unui calculator, în cazul în care aceste aparate sunt interconectate): C-457/11 – C-460/11, VG Wort

Aplicarea nediferențiată a redevenței pentru copia privată, în special cu privire la echipamentele, la aparatele, precum și la suporturile de reproducere digitală care nu sunt puse la dispoziția utilizatorilor privați și care sunt destinate în mod evident altor utilizări decât realizarea de copii pentru uz personal, nu este conformă cu Directiva 2001/29: C-467/08, Padawan

În cadrul măsurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, autoritățile și instanțele naționale au obligația să asigure un just echilibru între protecția acestui drept și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de măsuri.
La punerea în aplicare a măsurilor de transpunere a directivelor, incumbă autorităților și instanțelor din statele membre nu numai să interpreteze dreptul lor național într-un mod conform directivelor menționate, ci și să nu se întemeieze pe o interpretare a acestora care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale respective sau cu alte principii generale ale dreptului comunitar, precum principiul proporționalității: C-275/06, Promusicae

În virtutea libertății de a desfășura o activitate comercială, un furnizor de acces la internet nu poate fi obligat, la cererea unui titular al unui drept de proprietate intelectuală, de a institui un sistem de filtrare a tuturor comunicațiilor electronice care circulă prin intermediul serviciilor sale: C-70/10, Scarlet Extended; C-360/10, SABAM/Netlog